Art Religion Philosophy Science: filosofie

Showing posts with label filosofie. Show all posts

Thursday, December 5, 2013

Pentru o lene validă (Sau împotriva şefilor)/For a valid lazy (Or against bosses)

Pentru o lene validă

(Sau împotriva şefilor)

1. Relicve în mintea mea, şantier arheologic, clădiri de cuvinte vechi şi dărâmate, la mine în minte nu sunt lumini ca de magazin,

2. Cetatea din mintea mea mai are ramase puţine căramizi şi rupte, zidurile minţii mele sunt dărâmate cu toporul şi cu ciocane,

3. Nu vreau să număr când le-am primit, nu vreau să ştiu cine mi le-a dat, nu vreau uneori să ştiu cine imi face rău şi cum, de unde vine, la ce mi-ar folosi?

4. Nu începeţi să minţiţi când mă simţiţi intrând pe usă, nu-mi faceţi cararile printre voi incommode, că vă înteleg cum sunteţi, că rupându-mi dinţii de trecut tot trec,

5. Şef al vostru eu nu vreau să fiu, voi aţi pus ochii pe cel îndrăzneţ, eu sunt retras că dacă merg se clatină pământul,

6. Şef mie nu-mi place nu-nţelegi vorba mea? Ca este simplă! Voi aţi pus ochii pe cel îngâmfat, eu stau retras că dacă merg se clatină pământul.

7. Şef e urât să fi, mă bucur că voi aţi pus ochii pe cel cu faţa poruncitor absurdă, eu stau retras că dacă merg se clatină pământul,

8. Nu începeţi să minţiţi când mă vedeţi intrând pe uşă, nu vă aplecaţi incomod de unghiuri, că eu îmi dau seama, şi şef oricum nu-mi place.

9. Ce interese comune avem noi, că eu scârbit de unghiuri mai bine admir o umbră,

10. Ai auzit dragă ce prost, cum poate cineva să traiască ca el? Dar eu scârbit de unghiuri mai bine admir o umbră.

11. Tu nu vrei să înţelegi degeaba te crezi social, iar eu mă prind şi cu ruşine de ruşinea ta cu degetul admir o umbră a cerului,

12. Eu sunt în schimb un rege care uraşte lumea!

13. Sub picioarele mele eu ţin pământul ca o placă de surfing încremenit în timp cutreier colind universul,

14. Cu spatele pe frunze despic cerul cu încrengătură încremenit în linişte dăruiesc lumea,

15. Cu copaci în ochi uimit de totul luat ca atare transcend universul şi revin uimit,

16. Tăiat dinafară răsarit o clipă dezintegrată pace cum cântă nimicul îl privesc,

17. Să nu-ţi pară că mă scuz că deasta mă descriu, înţelege doar că şef nu vreau să fiu.

18. În mintea mea sunt bucăţi de jucării stricate,

19. În mintea mea sunt cuvinte elastice,

20. În mintea mea sunt cuvinte pietre,

21. În mintea mea sunt cuvinte clădiri.

22. M-ai întreba de ce am văruit aşa dacă ai intra în mintea mea? Ai căuta nesiguranţa mea? Ai spune că nu e bine deşi pe mintea ta sunt cuvinte durere!?

23. Întind mâna o las relaxată în felul meu, deşi îţi dau să faci ca mine, eu mi-am repetat fiinţa de mai multe ori.

24. Nu te ascunde că toţi am luat de la tine, dar tu nu vrei să înţelegi, degeaba te crezi social, iar eu mă prind şi cu ruşine de ruşinea ta cu degetul admir conturul unei umbre a cerului.

25. În mintea mea sunt cuvinte dealuri şi munţi.

26. Am luat să fac ca tine nu te mira că ştiu, mimetismul e formă a învăţării dacă ai plăcere, dar şef nu vreau să fiu, dacă vrei vino cu mine să aruncăm pietre în râu şti tu cum: aşa pe suprafaţă…

27. Oare ce o să zică ăla!? Nu fac! În mintea mea acuma e ironie în mod precis!

28. Că toate sunt bune şi sarcasmul şi o ură sănătoasă, uri bune…

29. Nu te mira de felul meu de a face filosofie, adica mira-te!

30. Băi, care e şeful aici să-mi bat joc de el?!

31. Îţi aduci aminte cum ziceai? Acum îţi trebuie multe, te-ai schimbat, dar nu mai trage pe altul dupa tine!

32. Tu eşti ăla care din nesiguranţă legiueşti, tu esti cel care judeci din nesiguranţă şi frică, tu nu ai bună nădejde,

33. Tu eşti ăla care interzice, aşa nu poţi să ai,

34. Tu eşti ăla care minte cum e,

35. Tu eşti ăla care se crede puternic şi bogat,

36. Tu eşti ăla care se crede urât că deaia îndrăzneşti, dar să ştii că nu e aşa, te înşeli singur.

37. Numai să nu-ţi pară că mă scuz pentru că te descriu.

38. Nu îţi arăt cum se conduce, nu vreau! Iar tu poţi să joci teatru cât vrei, că eu mă prind, dar să ştii precis că eu râd mereu de tine: care e şeful aici să-mi bat joc de el!

39. Păi da! Că tu nu ştii decat să zici nu: nu la filosofia mea, nu la arta mea, nu la muzica mea, nu ca sunt sudor, nu că pictez, dar “nu-ul” asta al tau e întors pe dos, nu e din da şi nu.

40. Poate să-ţi fie şi ruşine că deasta scriu, să şti că sunt oameni ca mine care ştiu!

41. Deci, angajază-mă pe mine cu plată neegală, angajază-mă pe mine să mă comanzi, angajază-mă pe mine să te dai mare în faţa femeilor pe seama mea, angajază-mă pe mine!

42. Dar îţi spun sincer de acum că la lucruri de astea eu sunt leneş, oricat de bine plăteşti, nu muncesc, numai puţin poate să nu te fac de râs prea rău, dar şi asta numai dacă e o femeie pe care o placi în preajmă.

43. “Şi, nu! Nu trebuie neapărat ca cineva să fie şef!”

44. “Dar să şti că podul ăsta este complex şi …”

45. “Şi, nimic! Trage aer în piept şi mai mediteaza puţin asupra chestiunii, iar dacă nu îţi dai seama eu nu ma oftic.”

46. Aştia se încred în forţele lor de aştia avem voie să râdem.

47. Însă noi nu avem nici o putere să oprim vântul, noi nu putem să facem focul să nu ardă, noi nu putem să ne transformăm în păsări şi să zburăm, însă noi nu avem nimic ne-a dat pământul în stăpânire Dumnezeu, să ne hrănim din bogăţia lui, iar tu poţi să râzi, dar râsul tau e deformat şi prost, tu nu râzi ca mine…

48. Şi ai grijă pentru ca eu pe mine nu prea ma iubesc in cazul asta, şi tu, deşi ai căzut între tâlhari, nu vrei să recunoşti, ceva în tine se menţine încă nu eşti inconştient de tot.

Liber Sau despre libertate. Free Or on Freedom

1. La ce fel de întrebări răspunde libertatea dacă o întrebi? Pentru că nu orice răspunde la de ce. Şi dacă o întrebi mai e liberă? Dacă răspunde e condiţionată? Cui i se dă? Cu cine dansează? Cu cine cântă împreună? Ce atribute are? Ce faci cu ea? Ce e mai mare decât ea şi ce e mai mic? Şi poate aş mai inventa întrebări ca să-mi răspund şi poate am să răspund fără să’ntreb.

2. Cum ar elogia libertatea cineva din puşcărie? Pentru că am auzit un puşcăriaş care zicea că el e liber, mai liber decât oameni de afară, vezi tu, cuvântul nu se leagă, mintea poate fi liberă. Cum ar elogia libertatea un funcţionar, săracul de el!? Sau un măturător sau un bucătar? Este una sau căutând un lucru găsim o bogăţie, cum glumea Socrate…?

3. În legătură cu libertatea se poate spune ca despre o uşă? Adică: dacă ştii că e închisă înţelegi imediat că există o stare a uşii dechise, dualismul? Sau poţi înţelege conceptul de libertate(asta dacă libertatea e un concept şi nu o…fiinţă) şi fără antiteză.

4. Poate cineva este liber fără să ţină prizonieri pe alţii. Spun din nou: ca să te simţi bine că eşti bogat nu implică în mod necesar să te bucuri şi de sărăcia altora, asta numai într-o minte distorsionată poate avea o logică.

5. Sunt raţiuni care ies în mod firesc dintr-o singură propoziţie, nu trebuie să fii exaustiv în explicaţii, ba câteodată chiar dăunează. Din cauza asta în locul discuţiei lui Kant legată de libertate, prefer versul din psalmul 1: ci în legea Domnului este voia Lui, şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. OK. Am aruncat bomba asta. Acum, după ce am triat pe cei ofuscaţi, mergem mai departe.

6. Voinţa vrea, puterea împlineşte. Deci iată un prim dans, o primă armonie: se iau ca note voinţa, puterea şi adevărul şi se merge pe calea melodiei libertăţii. Asta după ce ai învăţat regulile de compoziţie. Adică legile, care nu trebuie ştiute aşa ca să faci muzică în cap pe note ca Bach. Ci te poţi ajuta de o foaie şi un pix, un computer sau un pian. Variaţiunile pe o temă rococo tot libertate sunt.

7. Muzica asta, cu astfel de note, nu este numai o muzică sintactic frumoasă, care are numai o formă, o structură armonioasă, ci această muzică are şi un înţeles, adică o semantică.

8. Şi, tot pentru a folosi termeni pretenţioşi, filosofici, libertatea nu este un predicat de două locuri, cum li se năzare unor filosofi “logicieni” (pus inteligent in ghilimele). Păi ce, chiar e un predicat? Chiar numai atât de serioşi putem fi? Adică nu poţi vorbi, mai zic ei, de libertatea cu “L mare”, ci că eşti liber să… şi aici înlocuiesc ei isteţ cu … “ceva”. Discuţiile astea ale lor numai liber nu te fac, pentru că nu au adevăr în ele, ci doar pricini de ceartă.

9. Şi mai are şi bucurie şi veselie pe lângă înţeles, căci cum altfel poate fi o minte, să spun mai mult, un suflet dacă înțelege adevărul, căci cunoaşterea adevărului te face liber.

10. Nu este deloc grea această povară, orice minte, cu puţin efort, o poate ridica.

11. Voinţa, de exemplu, în sensul lui Schopenhauer, este un șmecher care vede, care e cărat în spate de un orb puternic, adică raţiunea. Asta deşi mi-a dat bătaie de cap mult timp, că nu-i dibuiam șmecheria, nu poate fi decât o banalitate vulgară, dacă mă gândesc mai bine. Dacă mă gândesc mai bine, raţiunea mi-ar putea spune că ceva e greşit şi voinţa se poate supune. Sau vreau să scap cu tot dinadinsul perverşii? Băi tată, tu poţi să vrei ceea ce îți spune raţiunea, nu o mai orbi aşa cu patimile tale. Are un ochi foarte vulturesc, daca-mi este permisă o metaforă sau ceva… Mie nu-mi place să fiu la modă ca să nu supăr…

12. Pentru că necesită ceva explicaţii notele care fac armonie împreună cu libertatea, de-asta insist să explic aceste… note…

13. Deci, despre voinţă aş mai spune că ai putea să vrei absolut, nu şi rău. Cum vine asta? Uite aşa: adică aş putea să vreau să fac un univers, aşa cum un compozitor vrea să compună o sonată de pian. Ok? OK. Voinţa vrea, dar nu am raţiune, nu știu cum, nu am talent… Pe scurt: cuvântul meu e dezbrăcat de putere. Înseamnă toate astea că nu există libertate absolută decât în măsura în care aş putea crea, să spun pe faţă, un univers cu cuvântul? Are sens noţiunea de libertate relativă? Atenţie: nu parţială…

14. Câteodată e bine totuşi să explici mai mult. Deci: parţial, cantitatea e implicată, adică “o bucată din”. Pe când, relativ, nu contrazice absolutul. Prin urmare, poate exista şi o libertate relativă...chit că nu pot crea un univers.

15. Acum: adevărul, iară, nu cred că este cantitativ, în ciuda faptului că citatul lui Nietzsche se poate aplica pentru bulversarea minţii şi punerea ei în stare de gândire. Şi care ar fi acela? Anume asta: Adevărul nu este gata făcut, ci este cât îndrăzneşti din el.

16. Pe scurt, ce nu este adevărat? Adevărată nu este o literă, adevărat nu este un singur cuvânt, adevărată nu este o singură propoziţie sau judecată, adevărat nu este un context. Sau în chinezeşte poate, sau un caracter sau un semn. Nu vorbesc aici de Cuvântul, cu literă mare de data aceasta.

17. Acestea sunt abia notele, haide acum să înjghebăm şi puţină muzică.

18. Să presupunem un caz: Şi dacă aş fi fost sclav al lui Bach, el slujindu-mi mie prin muzică mai mult decât i-aş fi făcut eu curăţenie cu drag prin curte, iată un bărbat pentru care mi-aş da viaţa. Iată un caz de libertate.

19. Sau fără presupuneri: Şi dacă aş fi trecut pe strada pe unde am condus-o pe o colegă de școală mai demult, colegă mult prea înaltă pentru mine, şi dacă nimic nu s-a întâmplat între noi mai mult decât că ne-am iubit atunci pe stradă, fară măcar să ne sărutăm, să ne atingem măcar, iată un caz de libertate. Şi dacă aş fi trecut pe strada unde mă bateau nişte copii şi acum nu mi-a păsat ca unui bătrân înţelept, iată un caz de libertate. Şi dacă aş fi mers pe stradă noaptea prin locuri conduse de ea, iată un caz de libertate. Şi dacă aş fi un coinac, care abia merge ca o muscă în jurul fustei maică’sii şi dacă aş fi crescut numai puţin şi nu aş fi avut curaj să parcurg lungul străzii noastre, iată cazuri de libertate. Şi dacă am trecut pe lângă şi mi-am amintit de terenul de sport şi de ora de sport de la şcoală şi cum ştiam că trebuie să păşesc, iată un caz de libertate. Şi dacă mi-am amintit de o hardughie de fier care-mi dădea un duh ciudat, iată un caz de libertate. Şi dacă mi-am adus aminte că eu şi cu o altă fată ne iubeam, dar tu ai refuzat să fim împreună, iată ca tot liber sunt. Şi dacă niște câini mă latră, eu tot liber sunt. Şi dacă m-am despărţit de nevastă şi m-a durut de moarte, iată un caz de libertate.

20. Şi dacă nu am şi dacă am, iată un caz de libertate. Și dacă am găsit ceea ce am în sân bag mâna dreaptă şi nu aş mai schimba toate astea, căci sunt aici în linişte, sunt aici în sfârşit, am ajuns la odihnă, sunt liber.

21. Şi cât se poate încă, pentru că dragostea creşte, dar e şi de calitate.

22. Şi suspin, şi m-aş întoarce în peşteră, chiar dacă ştiu că o sa fiu bătut din nou, ca atunci când eram mic, sau măcar aş vorbi ca Platon.

23. Şi chiar dacă nu am nicio putere şi buzunarele rupte, şi dacă n-am nici cană şi dorm în padure.

24. Ascultă muzica asta şi ţi-o ia în suflet.

25. Şi dacă aş fi făcut toate notele lumii şi sunetele toate şi ţi le-aş fi dat să cânţi tu cu ele, să compună fiecare melodii multe, melodii infinite. Şi dacă aş fi făcut toate culorile şi nuanţele şi ţi le-aş fi dat să pictezi şi tu cu ele tablouri infinite. Şi dacă aş fi făcut toate numerele şi pomii toţi şi iarba şi te-aş fi lăsat pe tine să le numeri, dacă vrei la infinit. Şi dacă aş fi făcut şi formele şi liniile şi te-aş fi lăsat pe tine să sculptezi coloana infinitului, şi să le coşi în tiv şi-n mânecă, în guler răsfrâns şi petalat şi-n pietre să le admire infinit. Şi dacă aş fi pus în vânt miresme, în pământ şi anotimpuri să miroasă fiecare zi din veac unic, să miroşi a infinit. Şi dacă ţi-aş fi pus în atingere atinsuri infinite, şi dacă mai mult decât atât ţi-aş da, m-ai fi iubit? Sau poate nu, pentru că sunt bărbat!

26. Legea nu trebuie neapărat să o aplici, măcar de te-ai gândi la ea ziua şi noaptea. Şi dacă te supără, calcă pe ea. Să ştii că eu pun mare preţ pe libertatea ta, că împotriva iubirii nu există lege.

(Mircea Gheorghiu)

Free or on Freedom

1. What kind of questions does freedom answer to if you ask it? For not everything answers to "why". If it answers, is it conditioned? Whom does it offer to itself? With whom does it dance? With whom does it sing together? What attributes does it have? What do you do with it? What is bigger and smaller than it? And maybe I could make up questions to answer to myself and maybe I would answer without asking.

2. How would one praise freedom from jail? For I heard a jail man who said he was free; more free than the outside people, you see, you cannot bind the word, the mind can be free. How would an official praise freedom, poor fellow!? Or a sweeper or a cook? Is it the same or looking for something we find richness, as Socrates was joking...?

3. As regards freedom, can we state something as if it were a door? I mean, when you know it's closed, do you immediately understand that there is a state of the open door, the dualism? Or you can understand the concept of freedom (that is, if freedom is a concept and not a...being) without antithesis.

4. Maybe someone is free without imprisoning others. I say it again: feeling better that you're rich doesn't imply necessarily enjoying that others are poor, that makes sense only in a distorted mind.

5. There are grounds that reveal themselves naturally in a single sentence, you don't need to be exhaustive in your explanations, sometimes it's bad to be like this. Because of this, instead of Kant's discussion related to freedom, I prefer the 1st Psalm verse: and in the law of God is His will, and on His law he will ponder day and night. OK. I dropped this bomb. Now, having filtered out the obfuscate ones, we can go on.

6. The will wants, the power accomplishes. So here's a first step, a first harmony: one takes as musical notes the will, the power, and the truth and goes on the way of freedom's music. That's after you've learned the composition rules. I mean the laws that don't need to be known to make music in your head on notes like Bach. But you can make use of a sheet of paper and a pen, a computer or a piano. The rococo variations are freedom too.

7. This music, with these kinds of notes, is not only a beautiful syntactical music that has only a shape, a harmonious structure, but it also has a meaning, that is, semantics.

8. And, to use pretentious philosophical terms, freedom is not a two-place predicate, as some "logician" philosophers would conceive (cleverly put in inverted commas). Well, is it really a predicate? Can we be just that serious? Also, that is, they say, you can't speak of freedom with capital "F", but rather that you're free to...and here they cleverly replace it with..."something". These discussions of theirs won't make you free, because they don't contain the truth, but rather reasons for fight.

9. It also has joy and delight apart from meaning, for how else can a mind be, to say more, a soul, when it grasps the truth, for knowledge of truth makes one free.

10. This burden is not at all heavy, every mind, with some effort, can lift it.

11. The will, for instance, in Schopenhauer's view, is a trickster who sees, who is carried on his back by a powerful blind-man, that is, the reason. Even if this idea has long given me headaches, because I wasn't able to realize the trick, can't be more than a vulgar banality, if I think about it more deeply. Or do I really want to save perverts by all means? Pal, you can desire what your reason tells you, don't be so blind in your passions. It has a very eagle-esque eye, if I may be allowed to draw a metaphor... I don't like being trendy just to ensure that nobody gets upset...

12. For notes that are in harmony with freedom need some explanations, that's why I insist on explaining these ... notes...

13. So, of will I would also like to add that you could desire something in absolute, not something bad. What does this mean? Well, I could desire the making of a universe, like a composer wants to compose a piano sonata. Ok? OK. The will wants to, but I have no reason, I don't know how, I don't have any talent... In short: my word is undressed of power. Do all these imply that there's no absolute freedom except to the extent that I could create, to put it straightforwardly, a universe with word? Does the notion of relative freedom make any sense? Be careful, not partial...

14. Sometimes it's better to explain more, anyhow. So: partially, quantity is involved, that is, "a piece of". While, relatively, it does not contradict the absolute. Consequently, a relative freedom can exist...even though I can't create a Universe.

15. Now: the truth, again, I don't think it's quantitative, despite the fact that Nietzsche's quotation can apply for the upheaval of mind and its placement in a state of thought. And what would that be? Precisely this: the Truth is not already made, but it's as much as you dare of it.

16. In short, what is not true? True is not a letter, true is not a single word, true is not a single sentence or judgment, the true is not a context. Or maybe in Chinese, or maybe a character or a sign. I'm not hereby talking of the Word, with capital letter this time.

17. These scarcely are the notes, let's now assemble a bit of music.

18. Suppose a situation: And if I had been Bach's slave, with him serving me through music more than I had affectionately cleaned his yard, here's a man for whom I would give my life. Here's a case of freedom.

19. Or without any presuppositions: Even if I had crossed the street where I led a school mate some while ago, a colleague who was two tall for me, and if nothing happened between us more than the fact that we loved on the street, without even kissing each other, not even touching each other, here's a case of freedom. And if I had crossed the road where some kids were beating me and I didn't care like an old wiseman, here's a case of freedom. And if I had walked down the road in the night in places led by her, here's a case of freedom. And if I had been a dude who barely walks like a fly round his mother's skirt and if I had grown only a bit and didn't have the courage to cover all the road, here are cases of freedom. And if I passed nearby and recalled the sports field and the sports hour from school and as I knew that I had to step in, here's a case of freedom. And if I remembered an old piece of iron that gave me a strange wit, here's a case of freedom. And if I have remembered that me and another girl loved each other, but you refused to be together, I'm still free. And if some dogs bark at me, I'm still free. And if I broke up with my wife and it hurt me so badly, here's a case of freedom.
20. And if I have and I don't have, here's a case of freedom. And if I found what I had hidden on my chest I tuck my right hand and I wouldn't change all these, for here I am in quiet, I'm finally here, I've arrived to rest, I'm free.

21. So long as it's possible, for love grows, but it's also high quality.

22. And I sigh, and I would go back to the cave, even if I know I would be beaten again, as when I was little, or at least I would speak like Plato.

23. And even if I have no power and my pockets are broken, and if I have no mug and I sleep in the forest.

24. One listens to this music and takes it into her/his soul.

25. And if I had made all the musical notes of the world and all sounds and I had given them for you to sing with them, so that each of us would compose many melodies, infinite melodies. And if I had made all colors and nuances and had given for you to paint with them infinite pictures. And if I had made all numbers and trees and the grass and I had let you count them, infinitely, if you want. And if I had made all forms and lines and had let you sculpt the infinity column, and sew them a hem and in sleeve, in reflected petalled collar and in stones to admire them infinitely. And if I had put odors in the wind, in earth and seasons to smell each and every day from the century uniquely, to smell as if you were the infinite. And if I had put into touch infinite touchings, and, if more than this I would give to you, would you love me? Or maybe not, because I'm a man!

26. You don't have to respect the law, at least if you thought about it day and night. And if it pisses you off, step on it. You should know that I highly value your freedom, for against love there is no law.(transl. Camil Cardaș)

Timpul tău. Your Time

TIMPUL TĂU

Pentru a parafraza: ce este timpul? Dacă nu mă întreabă nimeni ştiu, dacă mă întreabă cineva parcă nu pot să-i spun. Asta nu numai despre timp se poate afirma, dar timpul este luat aici în discuţie. Ce este timpul acesta despre care oamenii spun mereu că nu-l au? De ce trebuie să ne facem timp să citim asta, din ce o să-l facem? Suntem călatori în timp şi, aşa cum se întreba un personaj dintr-un film, ne-am câştigat dreptul de a călători în orice direcţie? Poate acest gând să călătorească în timp, să mă adune din trecut în bine, să mă întărească, să crească în mine? Omule din viitor, iată cererea mea către tine, aşază-mă frumos, fă-mă mai bun decât timpul ăsta pe care îl împărţim împreună. Că, dacă nu îţi faci timp, atunci de unde să ai timp grăbit să vezi pe unde treci? Căci e aşa de frumos timpul ăsta petrecut cu tine aici, de ce să-l dai aiurea cine ştie cui. Pot sta undeva fară să fiu cândva? Este mişcarea mea timp sau decât mă mişc sau poate nu mă schimb ci doar mi se pare, să fiu oare înşelat, să fiu acum doar un copil care nu suportă să vadă totul fără timp, să mă văd de la tinereţe până la bătrâneţe, mi’e frică? Mi-ai da mie timp, puţin măcar, te rog, să aflăm împreună ce ne desparte? Ce cenzură transcendentală ne împiedică să călătorim în timp, oare din cauza unor cretini care şi-ar omorî bunicii, atâta timp irosit… Of! Of, dacă mi-ar cânta un înger o oră cred că m-aş trezi peste multe generaţii, nu aş regreta, fiecare are viaţa lui face ce vrea cu ea şi sunt nimeni în faţa rudelor şi oamenilor de acum sau de aici din acest loc, această ţară, regiune care nu îşi apreciază consătenii, care se mărită cu altul din alt sat doar pentru că e de acolo, vezi tu, în alt spaţiu. De ce nu aş asculta cântând un înger să mă trezesc la tine, omule din viitor, să-mi spui că a meritat tot, această călătorie în mine a fost spre binele meu.

Timpul ăsta din trecut care nu mai este, deci nu există, deci nu am fost prost cândva. Timpul asta din viitor care nu este, deci nu voi fi deştept niciodată. Cu siguranţă în zilele noastre mă va învinui vreun ştiinţific că nu sunt precis în modul lui idiot timpul lui e ca al lui Newton, ba nu, stai aşa, că s-au întors şi ăştia pe dos că acum e la modă Einstein, deci de ce să nu lege el timpul de spaţiul cafelei lui tridimensionale şi să-ţi explice el înghesuit cum nu poţi tu întelege limbajul lui prea complicat matematic, deşi analogiile lui sunt cam copilăreşti şi le vinde de parcă ar fi timpul în sine.

Despre timp, de la mama nu am învăţat decât că trebuie să mă grăbesc că întârzii, deşi ea e cea mai bună profesoară a omului, dar se ocupă cu altceva acum, că nu e la modă să fie profunde (ele, mamele). Vezi tu, timpul trebuie să fie şi la modă… Hai, hai, că întârzii!! Of! Nu te acuz că nu mi-ai dat timpul ăsta pe care nu-l are nimeni, linişteşte-te! Dar am nişte prieteni super tari cu care aş putea discuta până aș plânge şi sunt atât de prost, nu cunosc asta… că deşi am primit un sfat bun de la tine, mamă: nu flenduri, nu pierde timpul, nu am ştiut ce e că îl am…

E făcut din dragoste, sigur, asta pot specula, e un dar al milei mai mare decât viaţa, are iubire în esență, că m-am uitat eu la nişte copaci şi ştiu precis. E ca o broască testoasă care se mișcă lent în timp, că, din cauza asta, trăieşte şi mult că se crede urâtă, cu botul ăla al ei miroase viitorul, atâta doar că da, carapacea o salvează în ochii noştri, e drăguţă. Cu siguranţă am putea lua şi noi din programul pus într-un corb şi să trăim mai mult, poate nouă sute şaizeci şi nouă de ani ca Matusalem aş întreba ca Adam păi de ce m-ai luat aşa repede că a fost ca şi cum aş fi intrat pe o uşa şi aş fi ieşit pe alta. Sau să stau nemişcat ca un copac care trăieşte mii de ani şi să înțeleg până la urmă totul, că nu mă pot plictisi cu crengile astea ale mele ce desenează infinitul pe cer şi prin umbră…

Are o cărare ca prin pădure, bătătorită numai de picioarele tale fiind băiet păduri cutreieram şi nu m-am oprit nici acum, dar până la urmă tot vreau să stau în loc şi să te cunosc, cândva o să vin la tine să te cunosc cum eşti, să fiu şi eu ca tine, eu de ce nu, ce, nu vreau, că vreau!!?

Mai are şi muzică, cântată atunci când nu era timp, că la timp poţi face ceva potrivit ca o muzică şi apoi să te mişti să te invidieze câinii de ce mers ai, mlădios şi împodobit.

Uite cum stau lucrurile: am auzit cândva de doi, unul spunea că totul este static, gen în el însuşi nemişcat, altul că totul curge, exact ca un psalm în care nu te poţi scufunda de două ori la fel, deşi, repet, că am început să devin cam complicat, dar vezi tu că dacă vorba mea nu o înţelegi de ce să învinueşti ceea ce e şi mai complicat de atât ca nu există. Atât mă doare atitudinea asta… Complicatul e simplu în mintea ta, asta da dar nu ştiu cum…

E ca Unul şi Multiplul lui Platon, căci, infinitul ca să existe trebuie să se numească unu, cantitativ şi unul cantitativ să devină infinit ca să existe limita, calitatea, o părticică… Recunosc că nici eu nu înțeleg prea bine, că altfel, logosul meu ar fi despre Dumnezeu, dar măcar ca un foc să pâlpâi. Să dau foc casei timpului. Dar cu toate astea eu cred ca se înşală atomiştii, eu cred că poţi da zoom la infinit atât în spaţiu cât şi în timp, căci nu putea să vorbească altfel decât aşa, el. Iubitul meu, dragul meu nu, nu te supăra, ci citeşte de mai multe ori. Deşi, bine-înţeles de mine că nu se repetă nimic, că e ca o mânuţă, ca o frunză care nu a mai fost la fel niciodată, că e unicat şi în ochii mei acum. Deşi, recunosc, repet, ca să’nţelegi ca un om că nici eu nu înțeleg prea bine.

Şi acum că a venit timpul şi ordinea când mergem mai departe fără să ne întoarcem înapoi aş vrea, dar nu acum, nu putem. Uite mă uit la filmul ăsta cu râul şi nu înțeleg, văd că şi el e ca o frunză într-o oarecare măsură şi derulez în faţă şi în spate şi totul curge, totul sună frumos. Mă uit la filmul ăsta cu pădurea şi derulez, înainte şi înapoi şi totul curge ca râul într-o oarecare măsura bate vântul în frunze într-o oarecare măsura seamăn. Mă uit la filmul ăsta cu turma asta de oi şi tot derulez înainte şi înapoi şi tot urcă pe munte şi parcă nu se strică armonia, tot cântă, şi muntele seamănă într-o oarecare măsură. Am scormonit în pământ dar nu am găsit firul de care să trag şi să deşir pământul şi cerul ca o flanea, nu am putut să-l stric. Şi câţi s-au adunat şi câţi au crezut că e ca un scaun pe care te balansezi şi se rupe, dar uite vezi că e făcut cu mare cap. Şi stau şi tot mă întreb cum vine vorba asta, dom’le, dacă tu eşti mai mult de atât, că eu mă gândeam să-ţi dau eu ţie atât îţi mulţumesc pentru tot. Şi când divaghez îmi atrage atenţia o goangă înapoi în gând. Îţi spun că e bine gândit!! Şi ce nu aş da să mai am timpul care a trecut? Ca îmi place acum. Şi cum trebuie trăit acum aici aş sta, de ce să mai vină mâine, îmi ajunge ziua asta, mulţumesc mult, aş sta aici un mileniu, ca o cârtiţă. Abia aştept să mor!
(Mircea Gheorghiu)

YOUR TIME

To paraphrase: what is time? If nobody asks me, I know; if someone asks me, I kinda can't tell him(her) anything. This can't be affirmed solely about time, but time is here taken into account. What is this thing called time, that people always say they don't have it? Why do we have to spend our time to read this, what are we going to make time from? We are time-travelers and, as a movie character wondered, have we earned our right to travel in any direction whatsoever? Can this thought travel in time, can it gather myself from past into something good, can it strengthen me, can it grow inside me? Man from the future, here's my request to you, lay me down nicely, make me better than this time that we share together! Well, if you don't spend your time, then how can you be in a rush to watch your step? For it is so nice this time spent here with you, why on Earth would you give it to anyone else, meaningless... Can I sit somewhere without being sometime? Is my movement time or am I just moving or maybe I don't change myself but it only seems to me, am I deceived, am I only a child that doesn't stand seeing everything without time, to see myself from youth to old age - am I scared? Would you give me time, just a bit, I beg of you, to find out together what separates us? What transcendental censorship bars us from time-traveling, is it because of those morons that would kill they grandparents, so much time wasted... Alas! Alas, if an angel would sing to me for an hour I believe I would wake up in years and years, I wouldn't regret, each one has his(her) own life does what he(she) wants with it and I'm nobody in front of my relatives and people from here or now, from this place, this country, region that doesn't appreciate its villagers, who marry others from other villages just because that villager belongs to that space, you see...Why wouldn't I listen to a singing angel to wake up with you, man from future, for you to tell me it was all worthy, that this time-travel was for my own good?

This time from past that isn't any longer, so it doesn't exist, so I wasn't stupid some while ago. This future time that is not, so I won't ever be smart. Surely nowadays some "scientific man" would blame me that I'm not precise in his idiotic way of being his time is like Newton's, or not, wait a second, they changed their mind because nowadays Einstein is trendy, so why wouldn't he tie the time to his tridimensional coffee space and explain to you in a cramped manner how you can't understand his overcomplicated mathematical language, although his analogies are quite childish and sells them as if they were time itself (per se).
Of time, I have only learned from my mother that I have to hurry up 'cause I'm late, though she's the best teacher of man, but she is preoccupied with something else now, because it's not trendy for them to be deep (they, our mothers). So you see, time has to be trendy... Go on, go on, you'll be late!! Alas! I do not accuse you for not offering me this time that nobody has, calm down! But I have some super cool friends with whom I could discuss until I would cry and I'm so silly, I don't know this... because in spite of your good advice not to rag off, not to waste my time, mother, I didn't know what it is to have it.
It is made from love, surely can I speculate this, it is a gift of mercy bigger than life, it has love in its essence, for I looked at some trees and I know it precisely. It's like a turtle that moves slowly in time, as it perceives itself to be ugly, and because of it the turtle lives longer, with that snout of it smells the future, just that, yeah, it shell saves it in our eyes, it's cute. Surely we could take from the program set inside a raven and live longer, maybe nine hundred sixty nine years like Methuselah I would ask like Adam, well, why did you take me so fast by surprise it was as if I would enter a door and exit a different one. Or to stand still like a tree that lives thousands of years and finally understand everything, as I can't get bored with these branches of mine that draw the infinity on the sky and through shadow...

It has a path as in a forest, trodden by your feet only, when I was a boy I was wandering in the forests and I haven't stopped yet, but I eventually want to stand still and know you, I will sometime come to you and know you as you are, be like you, why not me, what, I do not want, 'cause I want!!?
It has music also, sung when it was no time, 'cause you can rightly do something just in time like a music and then move yourself so that dogs can envy you for your walking, graceful and adorned.

Look, here's the way things are: I've heard sometime of two, one would say that everything is static, kinda static in himself, another that everything flows, just like in a psalm in which you can't immerse yourself two times the same way, although, I repeat, I began to be complicated, but you see if you don't understand my word why blame something that is more complicated than this, that it doesn't exist. This attitude hurts me so... Complex is simple in your mind, yes, but I don't know how...
It's like Plato's One and Many, for the infinite to exist it must call itself One, quantitatively and the One quantitatively to become infinite so that the limit exist, the quality, a small part... I admit that I do not understand it very well either, 'cause otherwise my Logos would be about God, but at least flicker I like a fire! Let me burn down the house of time! Despite all these I believe that the atomists are wrong, I believe you can zoom infinitely in space and time, 'cause he couldn't speak differently, he. My beloved one, my dear, don't, don't be offended, but read many times more. Yet I admit, I repeat, for you to understand as a man that I don't understand very well either.
And now that time has come and the order when we go further without turning back I would love to, but not now, we can't. Look, I'm watching this movie with the river and I don't understand, I see that he's also like a leaf to some extent and I play forwards and backwards, everything sounds fine. I watch this movie with this forest and rewind back and forth and all flows like the river to some extent, the wind blows into the leaves to some extent, resembles me. I'm watching this movie with this herd of sheep and I keep playing forwards and backwards and they still go up the mountain and it seems like the harmony is not corrupted, still singing, and the mountain looks similar to some extent. I rummaged the soil but couldn't find the thread to pull off and unravel the earth and the sky like a flannel, I couldn't break it. And how many gathered and thought it was like a stool you balance on and breaks apart, but look you see it's very craft-fully made. And I sit and think again and again how this saying goes, Sir, if you're more than this, I was thinking about giving you this much I thank you for everything. And when I digress some bug draws my attention, turns me back to my thoughts. I'm telling you this is well thought!! And I would give anything to have the lost time! 'Cause I like it now. And as someone should be living here now, why would tomorrow come, I'm happy with today, thank you very much, I would stand here a millennium, like a mole. I can hardly wait to die!
(transl. Camil Cardaș)