Friday, November 8, 2013

Liber Sau despre libertate. Free Or on Freedom


1.     La ce fel de întrebări răspunde libertatea dacă o întrebi? Pentru că nu orice răspunde la de ce. Şi dacă o întrebi mai e liberă? Dacă răspunde e condiţionată? Cui i se dă? Cu cine dansează? Cu cine cântă împreună? Ce atribute are? Ce faci cu ea? Ce e mai mare decât ea şi ce e mai mic? Şi poate aş mai inventa întrebări ca să-mi răspund şi poate am să răspund fără să’ntreb.
2.     Cum ar elogia libertatea cineva din puşcărie? Pentru că am auzit un puşcăriaş care zicea că el e liber, mai liber decât oameni de afară, vezi tu, cuvântul nu se leagă, mintea poate fi liberă. Cum ar elogia libertatea un funcţionar, săracul de el!? Sau un măturător sau un bucătar? Este una sau căutând un lucru găsim o bogăţie, cum glumea Socrate…?
3.     În legătură cu libertatea se poate spune ca despre o uşă? Adică: dacă ştii că e închisă înţelegi imediat că există o stare a uşii dechise, dualismul? Sau poţi înţelege conceptul de libertate(asta dacă libertatea e un concept şi nu o…fiinţă) şi fără antiteză.
4. Poate cineva este liber fără să ţină prizonieri pe alţii. Spun din nou: ca să te simţi bine că eşti bogat nu implică în mod necesar să te bucuri şi de sărăcia altora, asta numai într-o minte distorsionată poate avea o logică.
5. Sunt raţiuni care ies în mod firesc dintr-o singură propoziţie, nu trebuie să fii exaustiv în explicaţii, ba câteodată chiar dăunează. Din cauza asta în locul discuţiei lui Kant legată de libertate, prefer versul din psalmul 1: ci în legea Domnului este voia Lui, şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. OK. Am aruncat bomba asta. Acum, după ce am triat pe cei ofuscaţi, mergem mai departe.
6. Voinţa vrea, puterea împlineşte. Deci iată un prim dans, o primă armonie: se iau ca note voinţa, puterea şi adevărul şi se merge pe calea melodiei libertăţii. Asta după ce ai învăţat regulile de compoziţie. Adică legile, care nu trebuie ştiute aşa ca să faci muzică în cap pe note ca Bach. Ci te poţi ajuta de o foaie şi un pix, un computer sau un pian. Variaţiunile pe o temă rococo tot libertate sunt.
7. Muzica asta, cu astfel de note, nu este numai o muzică sintactic frumoasă, care are numai o formă, o structură armonioasă, ci această muzică are şi un înţeles, adică o semantică.
8. Şi, tot pentru a folosi termeni pretenţioşi, filosofici, libertatea nu este un predicat de două locuri, cum li se năzare unor filosofi “logicieni” (pus inteligent in ghilimele). Păi ce, chiar e un predicat? Chiar numai atât de serioşi putem fi? Adică nu poţi vorbi, mai zic ei, de libertatea cu “L mare”, ci că eşti liber să… şi aici înlocuiesc ei isteţ cu … “ceva”. Discuţiile astea ale lor numai liber nu te fac, pentru că nu au adevăr în ele, ci doar pricini de ceartă.
9. Şi mai are şi bucurie şi veselie pe lângă înţeles, căci cum altfel poate fi o minte, să spun mai mult, un suflet dacă înțelege adevărul, căci cunoaşterea adevărului te face liber.
10. Nu este deloc grea această povară, orice minte, cu puţin efort, o poate ridica.
11. Voinţa, de exemplu, în sensul lui Schopenhauer, este un șmecher care vede, care e cărat în spate de un orb puternic, adică raţiunea. Asta deşi mi-a dat bătaie de cap mult timp, că nu-i dibuiam șmecheria, nu poate fi decât o banalitate vulgară, dacă mă gândesc mai bine. Dacă mă gândesc mai bine, raţiunea mi-ar putea spune că ceva e greşit şi voinţa se poate supune. Sau vreau să scap cu tot dinadinsul perverşii? Băi tată, tu poţi să vrei ceea ce îți spune raţiunea, nu o mai orbi aşa cu patimile tale. Are un ochi foarte vulturesc, daca-mi este permisă o metaforă sau ceva… Mie nu-mi place să fiu la modă ca să nu supăr…
12. Pentru că necesită ceva explicaţii notele care fac armonie împreună cu libertatea, de-asta insist să explic aceste… note…
13. Deci, despre voinţă aş mai spune că ai putea să vrei absolut, nu şi rău. Cum vine asta? Uite aşa: adică aş putea să vreau să fac un univers, aşa cum un compozitor vrea să compună o sonată de pian. Ok? OK. Voinţa vrea, dar nu am raţiune, nu știu cum, nu am talent… Pe scurt: cuvântul meu e dezbrăcat de putere. Înseamnă toate astea că nu există libertate absolută decât în măsura în care aş putea crea, să spun pe faţă, un univers cu cuvântul? Are sens noţiunea de libertate relativă? Atenţie: nu parţială…
14. Câteodată e bine totuşi să explici mai mult. Deci: parţial, cantitatea e implicată, adică “o bucată din”. Pe când, relativ, nu contrazice absolutul. Prin urmare, poate exista şi o libertate relativă...chit că nu pot crea un univers.
15. Acum: adevărul, iară, nu cred că este cantitativ, în ciuda faptului că citatul lui Nietzsche se poate aplica pentru bulversarea minţii şi punerea ei în stare de gândire. Şi care ar fi acela? Anume asta: Adevărul nu este gata făcut, ci este cât îndrăzneşti din el.
16. Pe scurt, ce nu este adevărat? Adevărată nu este o literă, adevărat nu este un singur cuvânt, adevărată nu este o singură propoziţie sau judecată, adevărat nu este un context. Sau în chinezeşte poate, sau un caracter sau un semn.  Nu vorbesc aici de Cuvântul, cu literă mare de data aceasta.
17. Acestea sunt abia notele, haide acum să înjghebăm şi puţină muzică.
18. Să presupunem un caz: Şi dacă aş fi fost sclav al lui Bach, el slujindu-mi mie prin muzică mai mult decât i-aş fi făcut eu curăţenie cu drag prin curte, iată un bărbat pentru care mi-aş da viaţa. Iată un caz de libertate.
19. Sau fără presupuneri: Şi dacă aş fi trecut pe strada pe unde am condus-o pe o colegă de școală mai demult, colegă mult prea înaltă pentru mine, şi dacă nimic nu s-a întâmplat între noi mai mult decât că ne-am iubit atunci pe stradă, fară măcar să ne sărutăm, să ne atingem măcar, iată un caz de libertate. Şi dacă aş fi trecut pe strada unde mă bateau nişte copii şi acum nu mi-a păsat ca unui bătrân înţelept, iată un caz de libertate. Şi dacă aş fi mers pe stradă noaptea prin locuri conduse de ea, iată un caz de libertate. Şi dacă aş fi un coinac, care abia merge ca o muscă în jurul fustei maică’sii şi dacă aş fi crescut numai puţin şi nu aş fi avut curaj să parcurg lungul străzii noastre, iată cazuri de libertate. Şi dacă am trecut pe lângă şi mi-am amintit de terenul de sport şi de ora de sport de la şcoală şi cum ştiam că trebuie să păşesc, iată un caz de libertate. Şi dacă mi-am amintit de o hardughie de fier care-mi dădea un duh ciudat, iată un caz de libertate. Şi dacă mi-am adus aminte că eu şi cu o altă fată ne iubeam, dar tu ai refuzat să fim împreună, iată ca tot liber sunt. Şi dacă niște câini mă latră, eu tot liber sunt. Şi dacă m-am despărţit de nevastă şi m-a durut de moarte, iată un caz de libertate.
20. Şi dacă nu am şi dacă am, iată un caz de libertate. Și dacă am găsit ceea ce am în sân bag mâna dreaptă şi nu aş mai schimba toate astea, căci sunt aici în linişte, sunt aici în sfârşit, am ajuns la odihnă, sunt liber.
21. Şi cât se poate încă, pentru că dragostea creşte, dar e şi de calitate.
22. Şi suspin, şi m-aş întoarce în peşteră, chiar dacă ştiu că o sa fiu bătut din nou, ca atunci când eram mic, sau măcar aş vorbi ca Platon.
23. Şi chiar dacă nu am nicio putere şi buzunarele rupte, şi dacă n-am nici cană şi dorm în padure.
24. Ascultă muzica asta şi ţi-o ia în suflet.
25. Şi dacă aş fi făcut toate notele lumii şi sunetele toate şi ţi le-aş fi dat să cânţi tu cu ele, să compună fiecare melodii multe, melodii infinite. Şi dacă aş fi făcut toate culorile şi nuanţele şi ţi le-aş fi dat să pictezi şi tu cu ele tablouri infinite. Şi dacă aş fi făcut toate numerele şi pomii toţi şi iarba şi te-aş fi lăsat pe tine să le numeri, dacă vrei la infinit. Şi dacă aş fi făcut şi formele şi liniile şi te-aş fi lăsat pe tine să sculptezi coloana infinitului, şi să le coşi în tiv şi-n mânecă, în guler răsfrâns şi petalat şi-n pietre să le admire infinit. Şi dacă aş fi pus în vânt miresme, în pământ şi anotimpuri să miroasă fiecare zi din veac unic, să miroşi a infinit. Şi dacă ţi-aş fi pus în atingere atinsuri infinite, şi dacă mai mult decât atât ţi-aş da, m-ai fi iubit? Sau poate nu, pentru că sunt bărbat!
26. Legea nu trebuie neapărat să o aplici, măcar de te-ai gândi la ea ziua şi noaptea. Şi dacă te supără, calcă pe ea. Să ştii că eu pun mare preţ pe libertatea ta, că împotriva iubirii nu există lege.

(Mircea Gheorghiu)

Free or on Freedom

Free or on Freedom
1. What kind of questions does freedom answer to if you ask it? For not everything answers to "why". If it answers, is it conditioned? Whom does it offer to itself? With whom does it dance? With whom does it sing together? What attributes does it have? What do you do with it? What is bigger and smaller than it? And maybe I could make up questions to answer to myself and maybe I would answer without asking.
2. How would one praise freedom from jail? For I heard a jail man who said he was free; more free than the outside people, you see, you cannot bind the word, the mind can be free. How would an official praise freedom, poor fellow!? Or a sweeper or a cook? Is it the same or looking for something we find richness, as Socrates was joking...?
3. As regards freedom, can we state something as if it were a door? I mean, when you know it's closed, do you immediately understand that there is a state of the open door, the dualism? Or you can understand the concept of freedom (that is, if freedom is a concept and not a...being) without antithesis.
4. Maybe someone is free without imprisoning others. I say it again: feeling better that you're rich doesn't imply necessarily enjoying that others are poor,  that makes sense only in a distorted mind.
5. There are grounds that reveal themselves naturally in a single sentence, you don't need to be exhaustive in your explanations, sometimes it's bad to be like this. Because of this, instead of Kant's discussion related to freedom, I prefer the 1st Psalm verse: and in the law of God is His will, and on His law he will ponder day and night. OK. I dropped this bomb. Now, having filtered out the obfuscate ones, we can go on.
6. The will wants, the power accomplishes. So here's a first step, a first harmony: one takes as musical notes the will, the power, and the truth and goes on the way of freedom's music. That's after you've learned the composition rules. I mean the laws that don't need to be known to make music in your head on notes like Bach. But you can make use of a sheet of paper and a pen, a computer or a piano. The rococo variations are freedom too.
7. This music, with these kinds of notes, is not only a beautiful syntactical music that has only a shape, a harmonious structure, but it also has a meaning, that is, semantics.
8. And, to use pretentious philosophical terms, freedom is not a two-place predicate, as some "logician" philosophers would conceive (cleverly put in inverted commas). Well, is it really a predicate? Can we be just that serious? Also, that is, they say, you can't speak of freedom with capital "F", but rather that you're free to...and here they cleverly replace it with..."something". These discussions of theirs won't make you free, because they don't contain the truth, but rather reasons for fight.
9. It also has joy and delight apart from meaning, for how else can a mind be, to say more, a soul, when it grasps the truth, for knowledge of truth makes one free.
10. This burden is not at all heavy, every mind, with some effort, can lift it.
11. The will, for instance, in Schopenhauer's view, is a trickster who sees, who is carried on his back by a powerful blind-man, that is, the reason.  Even if this idea has long given me headaches, because I wasn't able to realize the trick, can't be more than a vulgar banality, if I think about it more deeply. Or do I really want to save perverts by all means? Pal, you can desire what your reason tells you, don't be so blind in your passions. It has a very eagle-esque eye, if I may be allowed to draw a metaphor... I don't like being trendy just to ensure that nobody gets upset...
12. For notes that are in harmony with freedom need some explanations, that's why I insist on explaining these ... notes...
13.  So, of will I would also like to add that you could desire something in absolute, not something bad. What does this mean? Well, I could desire the making of a universe, like a composer wants to compose a piano sonata. Ok? OK. The will wants to, but I have no reason, I don't know how, I don't have any talent... In short: my word is undressed of power. Do all these imply that there's no absolute freedom except to the extent that I could create, to put it straightforwardly, a universe with word? Does the notion of relative freedom make any sense? Be careful, not partial...
14. Sometimes it's better to explain more, anyhow. So: partially, quantity is involved, that is, "a piece of". While, relatively, it does not contradict the absolute. Consequently, a relative freedom can exist...even though I can't create a Universe.
15. Now: the truth, again, I don't think it's quantitative, despite the fact that Nietzsche's quotation can apply for the upheaval of mind and its placement in a state of thought. And what would that be? Precisely this: the Truth is not already made, but it's as much as you dare of it.
16. In short, what is not true? True is not a letter, true is not a single word, true is not a single sentence or judgment, the true is not a context. Or maybe in Chinese, or maybe a character or a sign. I'm not hereby talking of the Word, with capital letter this time.
17. These scarcely are the notes, let's now assemble a bit of music.
18. Suppose a situation: And if I had been Bach's slave, with him serving me through music more than I had affectionately cleaned his yard, here's a man for whom I would give my life. Here's a case of freedom. 
19.  Or without any presuppositions: Even if I had crossed the street where I led a school mate some while ago, a colleague who was two tall for me, and if nothing happened between us more than the fact that we loved on the street, without even kissing each other, not even touching each other, here's a case of freedom. And if I had crossed the road where some kids were beating me and I didn't care like an old wiseman, here's a case of freedom. And if I had walked down the road in the night in places led by her, here's a case of freedom. And if I had been a dude who barely walks like a fly round his mother's skirt and if I had grown only a bit and didn't have the courage to cover all the road, here are cases of freedom. And if I passed nearby and recalled the sports field and the sports hour from school and as I knew that I had to step in, here's a case of freedom. And if I remembered an old piece of iron that gave me a strange wit, here's a case of freedom. And if I have remembered that me and another girl loved each other, but you refused to be together, I'm still free. And if some dogs bark at me, I'm still free. And if I broke up with my wife and it hurt me so badly, here's a case of freedom.
20. And if I have and I don't have, here's a case of freedom. And if I found what I had hidden on my chest I tuck my right hand and I wouldn't change all these, for here I am in quiet, I'm finally here, I've arrived to rest, I'm free.
21. So long as it's possible, for love grows, but it's also high quality.
22. And I sigh, and I would go back to the cave, even if I know I would be beaten again, as when I was little, or at least I would speak like Plato.
23. And even if I have no power and my pockets are broken, and if I have no mug and I sleep in the forest.
24. One listens to this music and takes it into her/his soul.
25. And if I had made all the musical notes of the world and all sounds and I had given them for you to sing with them, so that each of us would compose many melodies, infinite melodies. And if I had made all colors and nuances and had given for you to paint with them infinite pictures. And if I had made all numbers and trees and the grass and I had let you count them, infinitely, if you want. And if I had made all forms and lines and had let you sculpt the infinity column, and sew them a hem and in sleeve, in reflected petalled collar and in stones to admire them infinitely. And if I had put odors in the wind, in earth and seasons to smell each and every day from the century uniquely, to smell as if you were the infinite. And if I had put into touch infinite touchings, and, if more than this I would give to you, would you love me? Or maybe not, because I'm a man!
26.  You don't have to respect the law, at least if you thought about it day and night. And if it pisses you off, step on it. You should know that I highly value your freedom, for against love there is no law.(transl. Camil Cardaș)
Posted by at
Labels: , , , , , ,

No comments:

Post a Comment

Subscribe to: Post Comments (Atom)