Art Religion Philosophy Science: poem filosofic

Showing posts with label poem filosofic. Show all posts

Saturday, December 7, 2013

Trei într-o navă (Să facem ceea ce nu există!)/Three in a ship (Let us make what does not exist!)

Trei într-o navă

(Să facem ceea ce nu există!) (pentru Mădălin)

1. Gândeşte-te că ai fi trei în navă şi ai compune o melodie în care fiecare notă să dureze 10 000 de ani;

2. Gândeşte-te că ai sta pe spate cu trupul în spaţiu 10 000 de ani şi totul în jurul tău ar fi beznă;

3. Gândeşte-te că ai sta 10 000 de ani la cel mai fierbinte foc şi la cel mai mare frig posibil simultan;

4. Gândeşte-te că ai fi trei în pădure 10 000 de ani şi ai sta în acelaşi loc şi ai inventa toată tehnologia mental dar nu ai face nici un obiect;

5. Gândeşte-te că ai fi singur pe vârful celui mai înalt munte 10 000 de ani şi nu te-ai mişca din loc şi ai inventa toată arta în cap dar nu ai pune mâna pe nici o pensulă.

6. Gândeşte-te că ai sta 10 000 de ani în cea mai mare groapă a adâncului, sub apă să nu respiri 10 000 de ani.

7. Gândeşte-te că toţi copii din lume ar fi ai tăi, gândeşte-te cum ar fi,

8. Gândeşte-te că ai înota ca toţi peştii care au fost vreodată, gândeşte-te cum ar fi,

9. Gândeşte-te că ai zbura ca toate păsările, gândeşte-te cum ar fi,

10. Gândeşte-te că ai fi trei în navă şi ai şti că nu mai există nimic altceva decât nava ta,

11. Gândeşte-te că nu ai muri niciodată, şi ai sta în aceiaşi cameră 10 000 de ani, gândeşte-te cum ar fi,

12. Gândeşte-te că te-ai târâ pe pământ ca toate insectele, oare cum ar fi,

13. Să cunoşti tot ceea ce este în univers, oare cum ar fi,

14. Să înţelegi toate misterele, oare cum ar fi,

15. Să ai în buzunar toată bucuria, oare cum ar fi,

16. Să ai în cap toată lumina, oare cum ar fi,

17. Să undueşti ca toată iarba, oare cum ar fi,

18. Să fi numai trei într-o navă şi să-i iubeşti infinit, oare cum ar fi,

19. Să arunci cu pietre mereu în acelaşi lac, să schiezi etern, să patinezi pe acelaşi patinoar fară sfârşit, să modelezi din lut toate figurinile posibile, să miroşi ca toate florile şi parfumurile minunate, oare cum ar fi,

20. Să calculezi continuu, să repeţi toate cuvintele în tote limbile şi apoi să o iei de la capat, să cunoşti toate cântecele, să compui muzică veşnic, oare se poate?

21. Dacă ai fi numai trei într-o navă şi ai dansa toate dansurile, ai dansa toate miscarile, gândeşte-te că ţi-ai undui mâna minus infinit plus infinit veşnic, oare cum ar fi?

22. Simte toate raţiunile cum cad în plasa ta ca într-un năvod, aruncă peştii cei mici, nu mânca nimic, ascunde-te de mine, ocoleşte-mă etern, caută-mă, nu ma găsi, suferă tot, îndură toate existenţele, arunc-o!

23. Simte toate iubirile, curge tot ce curge, stai nemişcat, ascunde-te, caută-mă, iubeşte-mă, mângâie-mă, alunecă, înţelege toate simţirile, simte gândurile, pipaie-le, simte toate înţelesurile, aruncă-le!

24. Sfinţeşte toate adâncurile, stropeşte-le, slăveşte slava, pietrifică-te, încremeneşte mişcările, mişcă staticul, dispare totul, apare-l, sulfă-le, aprinde stinsurile, arunca-te!

25. Milueşte toate adâncurile, prăfuieştele, vieţuieşte viaţa, adoptă infinitul, îngroapă adâncul, închide-l, străpunge nepătrunsul, colindă necunoscutul, cotrobaie veşnicul, iubeşte-le!

26. Dacă ai fi numai trei în navă îmbrăţişază-te numai dupa un million de ani, nu te uita unul la altul un million de ani, nu te săruta, iubeşte-te!

27. Dacă ai fi numai trei pe navă nu vorbi un million de ani, nu te chema un million de ani, nu dormi un million de ani, stai treaz lângă un zid, loveşte-ţi pieptul, iubeşte-te!

28. Vizitează toate insulele, păşeşte toţi paşi, toate mersurile, toate întinderile, aruncă toate aruncările, stranută toate strănuturile, nu plânge!

29. Plouă toţi stropii, udă toate florile, aruncă toate seminţele, priveşte foarte încet toate creşterile, naşte toate naşterile, întinde toate întinsurile, acoperă cu toate acoperăminte-le, nu plânge!

30. Fulgueşte toate pufurile, înstelează toate întunericurile, fulgeră toate fulgerele, bubuie toate tunetele, bubuie toate sentimentele, nu plânge!

31. Îngrămădeşte toate lucrurile într-un loc, mută-le, schimbă-le, fă altele, fă-le pe toate, dar nu plânge!

32. Dacă sunt numai trei în navă: te iubesc pe tine, te iubesc pe tine, nu e aşa că e frumos acesta, aşa e dar şi astălalt e absolut, ce frumos eşti şi tu, şi el te iubeşte tot aşa!

33. Eu sunt, dar şi tu eşti la fel şi el este ca noi, să facem ceea ce nu este!

Pentru o lene validă (Sau împotriva şefilor)/For a valid lazy (Or against bosses)

Pentru o lene validă

(Sau împotriva şefilor)

1. Relicve în mintea mea, şantier arheologic, clădiri de cuvinte vechi şi dărâmate, la mine în minte nu sunt lumini ca de magazin,

2. Cetatea din mintea mea mai are ramase puţine căramizi şi rupte, zidurile minţii mele sunt dărâmate cu toporul şi cu ciocane,

3. Nu vreau să număr când le-am primit, nu vreau să ştiu cine mi le-a dat, nu vreau uneori să ştiu cine imi face rău şi cum, de unde vine, la ce mi-ar folosi?

4. Nu începeţi să minţiţi când mă simţiţi intrând pe usă, nu-mi faceţi cararile printre voi incommode, că vă înteleg cum sunteţi, că rupându-mi dinţii de trecut tot trec,

5. Şef al vostru eu nu vreau să fiu, voi aţi pus ochii pe cel îndrăzneţ, eu sunt retras că dacă merg se clatină pământul,

6. Şef mie nu-mi place nu-nţelegi vorba mea? Ca este simplă! Voi aţi pus ochii pe cel îngâmfat, eu stau retras că dacă merg se clatină pământul.

7. Şef e urât să fi, mă bucur că voi aţi pus ochii pe cel cu faţa poruncitor absurdă, eu stau retras că dacă merg se clatină pământul,

8. Nu începeţi să minţiţi când mă vedeţi intrând pe uşă, nu vă aplecaţi incomod de unghiuri, că eu îmi dau seama, şi şef oricum nu-mi place.

9. Ce interese comune avem noi, că eu scârbit de unghiuri mai bine admir o umbră,

10. Ai auzit dragă ce prost, cum poate cineva să traiască ca el? Dar eu scârbit de unghiuri mai bine admir o umbră.

11. Tu nu vrei să înţelegi degeaba te crezi social, iar eu mă prind şi cu ruşine de ruşinea ta cu degetul admir o umbră a cerului,

12. Eu sunt în schimb un rege care uraşte lumea!

13. Sub picioarele mele eu ţin pământul ca o placă de surfing încremenit în timp cutreier colind universul,

14. Cu spatele pe frunze despic cerul cu încrengătură încremenit în linişte dăruiesc lumea,

15. Cu copaci în ochi uimit de totul luat ca atare transcend universul şi revin uimit,

16. Tăiat dinafară răsarit o clipă dezintegrată pace cum cântă nimicul îl privesc,

17. Să nu-ţi pară că mă scuz că deasta mă descriu, înţelege doar că şef nu vreau să fiu.

18. În mintea mea sunt bucăţi de jucării stricate,

19. În mintea mea sunt cuvinte elastice,

20. În mintea mea sunt cuvinte pietre,

21. În mintea mea sunt cuvinte clădiri.

22. M-ai întreba de ce am văruit aşa dacă ai intra în mintea mea? Ai căuta nesiguranţa mea? Ai spune că nu e bine deşi pe mintea ta sunt cuvinte durere!?

23. Întind mâna o las relaxată în felul meu, deşi îţi dau să faci ca mine, eu mi-am repetat fiinţa de mai multe ori.

24. Nu te ascunde că toţi am luat de la tine, dar tu nu vrei să înţelegi, degeaba te crezi social, iar eu mă prind şi cu ruşine de ruşinea ta cu degetul admir conturul unei umbre a cerului.

25. În mintea mea sunt cuvinte dealuri şi munţi.

26. Am luat să fac ca tine nu te mira că ştiu, mimetismul e formă a învăţării dacă ai plăcere, dar şef nu vreau să fiu, dacă vrei vino cu mine să aruncăm pietre în râu şti tu cum: aşa pe suprafaţă…

27. Oare ce o să zică ăla!? Nu fac! În mintea mea acuma e ironie în mod precis!

28. Că toate sunt bune şi sarcasmul şi o ură sănătoasă, uri bune…

29. Nu te mira de felul meu de a face filosofie, adica mira-te!

30. Băi, care e şeful aici să-mi bat joc de el?!

31. Îţi aduci aminte cum ziceai? Acum îţi trebuie multe, te-ai schimbat, dar nu mai trage pe altul dupa tine!

32. Tu eşti ăla care din nesiguranţă legiueşti, tu esti cel care judeci din nesiguranţă şi frică, tu nu ai bună nădejde,

33. Tu eşti ăla care interzice, aşa nu poţi să ai,

34. Tu eşti ăla care minte cum e,

35. Tu eşti ăla care se crede puternic şi bogat,

36. Tu eşti ăla care se crede urât că deaia îndrăzneşti, dar să ştii că nu e aşa, te înşeli singur.

37. Numai să nu-ţi pară că mă scuz pentru că te descriu.

38. Nu îţi arăt cum se conduce, nu vreau! Iar tu poţi să joci teatru cât vrei, că eu mă prind, dar să ştii precis că eu râd mereu de tine: care e şeful aici să-mi bat joc de el!

39. Păi da! Că tu nu ştii decat să zici nu: nu la filosofia mea, nu la arta mea, nu la muzica mea, nu ca sunt sudor, nu că pictez, dar “nu-ul” asta al tau e întors pe dos, nu e din da şi nu.

40. Poate să-ţi fie şi ruşine că deasta scriu, să şti că sunt oameni ca mine care ştiu!

41. Deci, angajază-mă pe mine cu plată neegală, angajază-mă pe mine să mă comanzi, angajază-mă pe mine să te dai mare în faţa femeilor pe seama mea, angajază-mă pe mine!

42. Dar îţi spun sincer de acum că la lucruri de astea eu sunt leneş, oricat de bine plăteşti, nu muncesc, numai puţin poate să nu te fac de râs prea rău, dar şi asta numai dacă e o femeie pe care o placi în preajmă.

43. “Şi, nu! Nu trebuie neapărat ca cineva să fie şef!”

44. “Dar să şti că podul ăsta este complex şi …”

45. “Şi, nimic! Trage aer în piept şi mai mediteaza puţin asupra chestiunii, iar dacă nu îţi dai seama eu nu ma oftic.”

46. Aştia se încred în forţele lor de aştia avem voie să râdem.

47. Însă noi nu avem nici o putere să oprim vântul, noi nu putem să facem focul să nu ardă, noi nu putem să ne transformăm în păsări şi să zburăm, însă noi nu avem nimic ne-a dat pământul în stăpânire Dumnezeu, să ne hrănim din bogăţia lui, iar tu poţi să râzi, dar râsul tau e deformat şi prost, tu nu râzi ca mine…

48. Şi ai grijă pentru ca eu pe mine nu prea ma iubesc in cazul asta, şi tu, deşi ai căzut între tâlhari, nu vrei să recunoşti, ceva în tine se menţine încă nu eşti inconştient de tot.